Alegerea membrilor Consiliului de Mediere din România 2019-2023

Mediatorii din România sunt chemați în zilele de 2 și 3 martie 2019 să voteze pentru alegerea membrilor Consiliului de Mediere din România. Nouă membri titulari și trei membri supleanți ai Consiliului de Mediere 2019-2023 vor fi aleși pentru un mandat de 4 ani de 4821[1] mediatori autorizați în România. La ultimul exercițiu democratic din anul 2015 au votat 2984 de mediatori[2] din totalul de 6714[3] de mediatori cu drept de vot, rezultând o rată de participare la vot de aproape 45%. Observăm că numărul mediatorilor din România a scăzut cu 30% în ultimii patru ani. 

Consiliul de Mediere a fost înființat în anul 2006 prin lege[4], ca organism autonom cu personalitate juridică de interes public, în vederea organizării activității de mediere, având sediul în municipiul București. În România, în anul 2019, organizarea activității de mediere și autorizarea mediatorilor sunt realizate de Consiliul de mediere, un organism cu rol esențial în asigurarea calității serviciilor de mediere.  Statul nu mai are nici un rol în gestionarea sistemului și nici un control asupra acestuia, cu excepția influenței asupra cadrului legal, cele 11 modificări ale legii medierii și cele 3 decizii ale Curții Constituționale ale României fiind dovezi în acest sens. 

Practica medierii în România este o pasăre rară, pe cale de dispariție, impactul Deciziei nr. 266/2014 a Curții Constituționale a României fiind nimicitor[5]. La aproape 15 ani de la apariția profesiei de mediator nu există încă statistici cu privire la utilizarea medierii, în afara sau în relație cu sistemul judiciar, nu există o oglindă în care medierea să se privească și să aibă un moment de sinceritate cu sine și cu cei din jur. Există însă zeci de mii de mediatori ”formați”, din ce în ce mai puțini mediatori ”autorizați”, iar cei care practică medierea cu adevărat sunt de ordine mult mai mici. 

În același timp, medierea se bucură doar de susținerea verbală a potențialilor utilizatori din sectorul public sau privat, fără ca aceștia, autoritățile și instituțiile publice, companiile mari sau mici și cetățenii să folosească în mod voluntar servicii de mediere. Acolo unde există un minim de informații cu privire la mediere, percepția publică este că mediatorul este un soi de profesie inventată și care nu este necesară. Deși nu este corectă, există și percepția că misiunea mediatorului afectează în mod structural interesele avocaților și ale consilierilor juridici, profesia de mediator fiind văzută astfel ca o amenințare. 

Având în vedere toate aceste lucruri și procesul electoral care bate la ușă în România, merită evidențiate câteva diferențe în cadrul de reglementare a Consiliului de mediere, în anul 2006, la înființarea sa prin lege și acum, în anul 2019.

Dublarea duratei mandatului și eliminarea limitării numărului de mandate

În prima formă a legii din anul 2006, durata mandatului membrilor Consiliului de mediere a fost stabilită la 2 ani, mandatul putând fi prelungit pentru aceeași durată o singură dată.

În forma legii medierii din anul 2019, mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 4 ani, fără a mai exista o limitare.

Este regretabil modul prin care modificarea a redus potențialul de rotație și de participare a mai multor mediatori la procesul de organizare a activității de mediere din postura de membri ai Consiliului de Mediere.

Eliminarea transparenței și a mecanismului electoral cu reprezentare

Conform primei forme a legii medierii din anul 2006, membrii Consiliului de mediere erau aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de către mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere. Votul prin reprezentare oferea posibilitatea reprezentării organizațiilor din domeniul medierii în Consiliul de mediere în mod proporțional cu numărul lor de membri.

Acest mecanism a fost modificat în anul 2012[6], în sensul că alegerea se face doar ”prin vot direct și secret”.

Modificarea a eliminat un sistem electoral transparent care ar fi putut fi organizat pe principiile democrației consensualiste în care minoritățile semnificative să nu fie dezavantajate, transformându-l într-un sistem electoral majoritar, bazat de principiile democrației majoritariste conform cărora guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității.

Dacă activitatea mediatorilor vizează în principiu stimularea colaborării dintre părți într-un context care este de obicei competitiv, din păcate, eliminarea transparenței și a mecanismului electoral cu reprezentare pare a fi un pas în direcția opusă.

Eliminarea rolulului statului

Mecanismul de validare de către ministrul justiției a membrilor aleși ai Consiliului de mediere a fost eliminat printr-o modificare a legii medierii.

Această modificare a pus România în rândul țărilor în care statul nu mai are nici un control și nici un rol asupra activității de mediere și a profesiei de mediator. În același timp, în afara votului pe care îl dau la interval de câțiva ani, nici mediatorii nu nici un mecanism efectiv de control asupra activității și cheltuielilor Consiliului de Mediere.

Membrii primului Consiliu de Mediere au fost desemnați prin consens pe baza unor criterii obiective de competență stabilite prin lege

Conform dispozițiilor tranzitorii ale legii medierii, în vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia au fost desemnaţi de comun acord de către organizaţiile legal constituite din domeniul medierii la acel moment, avându-se în vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activităţii organizaţiei în acest domeniu conform prevederilor statutului, numărul de membri specializaţi, precum şi pregătirea şi experienţa practică în mediere ale reprezentanţilor acestor organizaţii. Procesul de selecție a fost găzduit de Ministerul Justiției și rezultatul a fost validat prin ordinul ministrului justiției.

Faptul că acest mecanism colaborativ validat de o autorizate publică a fost înlocuit de cel competitiv al votului direct și secret este un alt element definitoriu pentru dinamica cadrului de reglementare a Consiliului de Mediere în România.

~

Din păcate, nicio modificare dintre cele de mai sus nu a avut la bază o dezbatere reală în interiorul corpului profesional, la care să participe reprezentanți mandatați de mediatori în acest sens. Mediatorii știu că o ”dezbatere reală” reprezintă mai mult decât  postarea pe Internet, spre analiză și completare, a unui proiect de text.

Problema este că prin legislația medierii din România, statul a delegat prea devreme atribuția de gestionare a activității de mediere către un sistem care nu și-a dovedit maturitatea. Au fost create astfel poziții de putere pe care, în mod firesc, mediatorii și le-au dorit pentru mai multe motive.

O miză a fost reprezentată de atribuțiile membrilor Consiliului de Mediere în ceea ce privește activitatea de formare, fiind stimulat astfel interesul mai multor mediatori de a candida tocmai pentru a dobândi mai ușor calitatea de formatori și chiar pentru a-și acredita proprii furnizori de formare în domeniul medierii. Acest fenomen a putut fi observat în realitate, cu câteva excepții în cazul tuturor membrilor Consiliilor de Mediere.

O altă miză a fost participarea la gestionarea unui buget semnificativ, de ordinul milioanelor de euro constituit prin taxe aplicate de consiliu sistemului de formare și autorizare a mediatorilor, cu posibilitatea membrilor consiliului de a beneficia de un venit constant, cu titlu de indemnizație.

Contextul a fost extrem de favorabil, având în vedere caracterul de organism autonom al Consiliului de mediere, fără mecanisme de raportare, verificare și control față de mediatori, de stat sau de alte posibile părți interesate.

Rezultatul este reducerea spre zero a numărului de medieri, scăderea semnificativă a numărului de mediatori autorizați, scăderea veniturilor Consiliului de Mediere și a capacității acestuia de a coordona activitatea de promovare a medierii pentru construirea unui sistem național bazat pe încredere.

În cazul în care ceva mai poate fi salvat și procesul electoral mai are vreo miză, ar fi interesant de urmărit capacitatea mediatorilor din România de a alege bine, plecând de la criterii de competență în detrimentul popularității și în interesul activității de mediere față de cel cel personal. Din păcate, potențialul de alegere pe baza criteriilor de competență este redus, având în vedere că discutăm despre aceiași oameni, același mecanism de alegere și aceiași viziune bazată pe introducerea obligativității în orice fel, fără alt plan și fără dezbateri.

Știu, în cuvintele lui Winston Churchill, ”democrația este cea mai proastă formă de guvernare cu excepția tuturor celorlalte”. Totuși, după finalizarea alegerilor membrilor Consiliului de Mediere, poate că a venit timpul să definim un mecanism de reprezentare a intereselor corpului profesional al mediatorilor bazat pe transparență, inclusivitate, colaborare și competență.

Până la urmă, nu numai membrii Consiliului de Mediere, ci corpul profesional al mediatorilor trebuie să răspundă unor întrebări de sistem referitoare la reprezentarea mediatorilor, la mecanismele necesare de ”verificare și control”, la capacitatea profesiei de autoreglementare, la ceea ce ar putea face statul pentru a ajuta și, în cele din urmă, la ceea ce ar trebui făcut pentru ca utilizatorii beneficiari ai serviciilor de mediere să înțeleagă, să respecte și să utilizeze aceste servicii.

Până atunci, succes candidaților!

[1] https://www.cmediere.ro/page/2120/lista-mediatorilor-autorizati-activi-cu-drept-de-vot

[2] http://www.cmediere.ro/page/1212/comunicat---comisia-de-validare-a-voturilor

[3] http://www.cmediere.ro/page/1154/lista-finala-a-mediatorilor-cu-drept-de-vot-actualizata-la-data-de-02-02-2015

[4] Art. 17 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

[5] http://mediationblog.kluwerarbitration.com/2015/03/02/dont-rush/

[6] Legea 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.