Writing / Blog

Articol publicat în colaborare de Constantin Adi Gavrilă și Marin Pădeanu.

Cu puține excepții, medierea este în continuare utilizată în mai puțin de 1% din cauzele care sunt pe rolul instanțelor de judecată din România și alte țări din Uniunea Europeană. Politicile publice și soluțiile legislative adoptate nu sunt în măsură să genereze o cultură a dialogului, a prevenirii conflictelor sau a soluționării amiabile a acestora. Cu atât mai puțin este cunoscută, respectată și utilizată la scară largă medierea, ca modalitate de prevenire, gestionare sau soluționare a conflictelor (cu excepția Italiei, un model dovedit ca funcțional de atitudinea părților interesate și de statisticile oficiale care includ sute de mii de cazuri și rate de succes de aproximativ 50%).

Poate că situația actuală este cauzată și de faptul că autorii politicilor publice au făcut prea multe experimente, fără o abordare care să aibă la bază suficiente informații statistice și fără a parcurge diferitele etape prin care trece o politică publică ca părți ale unui proces integrat. Acest fapt nu a permis monitorizarea și evaluarea acestor politici publice, făcând imposibilă identificarea și încorporarea lecții învățate. În acest fel, mesajul proiectat în spațiul public și în societate a fost unul al incertitudinii și nesiguranței, al experimentului eșuat, cel puțin în România.

După o pregătire intensivă, am lansat un instrument de consultare publică pentru a sprijini formularea de alternative la politicile publice din domeniul medierii din România. Instrumentul este accesibil pe Internet în limba română și este parte din proiectul „Medierea-politică publică eficientă în dialogul civic” implementat de Asociația ”Centrul de Mediere și Arbitraj Propact” în perioada iunie 2018-octombrie 2019 în parteneriat cu Universitatea ”Andrei Șaguna” din Constanța despre care am vorbit într-o postare anterioară.

Scopul consultării vizează pe de-o parte acumularea de informații utile pentru proiectarea de politici publice în domeniul medierii iar pe de altă parte creșterea transparenței procesului de luare a deciziilor, fapt ce constituie premisa unei implementări sustenabile.

În primul rând am definit o matrice a principalilor actori interesați în formularea unei politici publice în domeniul medierii, luând în calcul o listă a acestora cât mai extinsă posibil din care fac parte inclusiv avocați, magistrați, cetățeni, organizații sindicale, funcționari publici, alte profesii liberale, polițiști, parlamentari, profesori sau reprezentanți ai societății civile.

În al doilea rând, am elaborat două chestionare accesibile online, unul pentru mediatori și altul pentru alte părți interesate. Ambele chestionarele au o abordare extrem de riguroasă, adresând în mare aceleași întrebări, în număr de 114, și structurate în jurul a nouă capitole: (1) Calitatea serviciului de mediere, (2) Capacitatea de furnizare a serviciului de mediere, (3) Cadrul normativ în domeniul medierii, (4) Nivelul de încredere în mediere, (5) Sistemul relațional al profesiei de mediator, (6) Utilizarea serviciului de mediere, (7) Sistemul de reglementare și gestionare a medierii, (8) Bugetarea sistemului de mediere și (9) Sincronizarea sistemului de mediere din România cu alte sisteme de mediere din cadrul sau din afara Uniunii Europene.

Un alt aspect important este nivelul maxim de transparență al procesului de cercetare. Astfel, orice persoană care cunoaște limba română și dorește să contribuie la acest proces de consultare, investind astfel 90 de minute din timpul său, modifică prin răspunsurile sale, în timp real, rezultatele consolidate disponibile pentru mediatori sau pentru alte părți interesate, în funcție de categoria de factori interesați din care face parte.

Răspunsurile primite prin completarea online a acestor chestionare împreună cu rezultatele obținute prin intermediul celorlalte metode de consultare aplicate în cadrul proiectului vor alcătui o bază de date cu informații foarte importante ce va fi luată în considerare în formularea unei politici publice alternative în domeniul medierii.

Nu în ultimul rând, un astfel de instrument tip ”sursă deschisă” poate fi utilizat atât în vederea îmbunătățirii politicilor publice în domeniul medierii dar și în scopuri didactice, de cercetare sau care țin de proiectarea unor platforme eficiente de promovare și înțelegere a activității de mediere.